Jurnal II. Jurnal indirect (1926-1945)

de Mihail Sebastian

PREFATA

Acad. EUGEN SIMION

Mihail Sebastian: Jurnal indirect

Tesu Solomovici s-a gandit - si nu s-a gandit rau - sa

reciteasca articolele lui Mihail Sebastian pentru a descoperi notele

subiective si, dupa ce le descopera, sa le adune intr-o carte care ar

putea alcatui un jurnal de creatie si, indirect, un jurnal existential. Al

doilea jurnal, zice el, pentru ca acela care citeste sa nu-l confunde cu

adevaratul jurnal intim. Operatie reusita. Operatie - pot spune

necesara. Am procedat eu insumi astfel, ,,creand" un fals jurnal din

scrierile lui G. Calinescu care, se stie, spune ca jurnalul intim este o

irnpostura la indemana tinerilor imberbi si a femeilor romantioase.

Impostura, in acest caz, s-a dovedit a fi contagioasa: a iesit un

extraordinar jurnal public in care adversarul diarismului comunica si,

mai ales, se comunica in insemnarile sale acut subiective. in stilul pe

care il stim: stralucitor, foarte personal, dominat de ideea ca omul

trebuie sa tinda spre universalitate.

Dar contemporanul sau, Mihail Sebastian? Sebastian este un

spirit mai potolit, cel putin in discursul public, pasionat si el de

literatura, atat de pasionat si consecvent incat literatura devine o

profesiune in care se topesc ,,crancene suferinte si orgolioase taceri"

cum spune el intr-un loc. ,,Jurnalul" ce urmeaza se intinde intre 1927-

1945, adica de la debut pana la disparitia fulgeratoare a scriitorului.

Este un jurnal, in primul rand, de lectura, un jurnal, apoi de creatie (si,

implicit, un jurnal de idei!), in tine, un jurnal (indirect) intim, atat cat

poate sa se strecoare intimitatea intr-o pagina destinata tiparirii. Ce

aflam in aceste note confesive? Ca tanarul Sebastian citeste pe sim-

bolistii francezi si-i comenteaza pertinent, ca este la curent cu jurnalul

lui Gide si cu ideea actului gratuit din romane, ca-l stie, inca din

aceasta faza (1927), pe Proust si face consideratii utile despre mono-...