Imnurile Sacre

Scolile grecesti de filosofie rezumau intr-o gandire superioara toate teologiile scolilor si templelor din Orient si din Grecia sustinand ca filosofia si religia puteau fi considerate expresii ale aceleiasi tendinte, cai ce conduc la acelasi scop: unirea cu Divinitatea.

Viata lui Pitagora, de Porfir, releva ,,lantul de aur" care a transmis invatatura straveche pana la noi, linie care a inceput cu Hermes Trismegistos; vechii preoti egipteni, teologii si poetii Greciei, discipolii lui Pitagora si ai lui Platon reprezinta verigile intermediare pana la scoala din Alexandria si Proclus. Aceleasi doctrine pe care teologii Egiptului si ai Greciei le-au exprimat prin mituri, Platon le-a expus fara niciun fel de valuri iar Pitagora le-a exprimat prin simboluri si in Imnuri sacre de urmat. Astazi oricare dintre noi poate identifica invataturile acestor Versuri de aur in teoriile psihologice moderne, in argumentele filosofice de viata buna, de conduita etica si morala, in viziunea holistica asupra vietii. Spre uimirea oricarui cititor Versurile de Aur care au devenit Imnuri sacre dezvaluie adevaratele invataturi pitagoreice, elemente de doctrina si practica apartinand ordinului pitagoreic prin care orice initiat, cu munca staruitoare, putea sa atinga pacea sufletului, frumosul, armonia si starea de puritate a zeilor... inca din timpul vietii.

Comentariul la Imnurile sacre ale pitagoricienilor reprezinta singura lucrare a lui Hierocles care ne-a parvenit in intregime. Acest document a ramas pana astazi demn de tot respectul, fiind remarcabil prin simplitatea limbajului, prin tinuta morala, prin sinceritatea sentimentului religios, purtand in el pecetea aspiratiilor epocii care i-a dat nastere. Comentariul lui Hierocles este un adevarat expozeu al opiniilor, dogmelor si credintelor uneia dintre cele mai renumite scoli filosofice ale Antichitatii grecesti.

Prin intermediul lui avem acces la cele mai cuprinzatoare date despre ceea ce ar fi putut fi regula de viata a pitagoricienilor, asceza lor purificatoare, etica lor sacra, teoria lor despre cunoastere si conceptia lor despre eliberarea obtinuta prin indumnezeire. In aceasta carte veti descoperi unul dintre ultimele si cele mai frumoase ecouri ale maretei voci a lui Pitagora.

*

Invataturile pitagoreice: sufletul este nemuritor; sufletul trece in alte vietuitoare; in plus, dupa perioade de timp determinate ceea ce a murit renaste; nimic nu este cu desavarsire nou; toate fiintele vii fac parte din aceeasi categorie. [...] Sa recunosti trei categorii deosebite de lucruri vrednice sa fie cercetate, urmate si practicate: inainte de toate, ceea ce este nobil si frumos, apoi ceea ce este folositor vietii iar in al treilea si ultimul rand, ceea ce este placut.