Gradina Tainica a Adevarului

Renumele lui Sana’i, autorul acestui poem, s-a bazat intotdeauna pe Hadiqa, cea mai cunoscuta, si, in Orient cel putin, de departe cea mai pretuita dintre operele sale. Datorita acestei lucrari el si-a castigat locul in marele trio al maestrilor suf: Sana’i, `Attar si Jalalu’d-Din Rūmi. Sana’i a fost inaintasul celorlalti doi si poate ca cea mai cordiala recunoastere a meritelor lui vine de la succesorul sau, Jalalu’d-Din Rūmi. Acesta spune intr-un poem:

„Am parasit fiertura cand inca sta pe foc, Ca sa ascult povestea intreaga a Inteleptului din Ghazna”.

„`Attar a fost Spiritul, Sana’i cei doi ochi: Pasim vegheati de Sana’i si `Attar”.

Gradina Tainica a Adevarului este unul dintre cele mai apreciate texte initiatice ale scolii sufite. Aveti in maini traducerea sub forma de text a acestui poem pretios, traducere oferita de James Stephenson publicului larg dupa o laborioasa comparare a variilor manuscrise pastrate in biblioteci de renume. Dupa o parte introductiva dedicata proslavirii lui Dumnezeu, Sana’i vorbeste in Gradina Tainica a Adevarului despre neputinta ratiunii de a atinge cunoasterea Lui; despre Unitatea Lui Dumnezeu; despre Dumnezeu ca Prima Cauza si Creator; despre primii pasi ai ascensiunii catre Dumnezeu. O alta parte a textului ii este dedicata Lui Dumnezeu ca Purtator de grija fata de om de-a lungul vietii acestuia si despre Dumnezeu in calitate de calauza pe cale, trebuind mai intai ca propriul Eu omenesc sa fie abandonat, caci unirea cu Domnul este telul.

*

„De vrei sa-L descrii cu argumente? Vorbirea e o o comparatie iar linistea o parasire a datoriei. Cea mai inalta realizare a ratiunii pe drumul catre El este uimirea; bogatiile oamenilor reprezinta nesatul lor dupa El.”

„Nicio minte nu a cunoscut intregul – cunoasterea nu este niciodata insotitorul orbilor, fiind cu totii inselati ca niste smintiti de absurditati inchipuite. Oamenii nu cunosc Esenta Divina; aici filosofii nu pot intra.”

„Sa ai cunoasterea inseamna sa ai de asemenea seninatatea muntelui; sa nu te tulburi in nenorocire, nici in fericire. Cunoasterea fara seninatate e o candela neaprinsa, amandoua impreuna sunt ca mierea de albine; mierea fara ceara il intruchipeaza pe cel nobil, ceara fara miere este buna doar pentru ars.”

Sanā’ī

CUPRINS:

CUVANT INAINTE       11

ABREVIERI        17

INTRODUCERE        19

      I. Viata autorului       19

      II. Manuscrise si litografii       23

      III. Istoria textului        27

      IV. Comentatorii        39

      V. Hadiqatu’L-Haqiqat 44

      VI. Prefata lui Sana’i        52

GRADINA TAINICA A ADEVARULUI (HADIQATU’ L-HAQIQAT)

IN NUMELE LUI DUMNEZEU ATOTMILOSTIVUL, ATOATEMILOSTIVUL        61

      Despre cunoasterea lui Dumnezeu        64

      Despre afirmarea Unitatii       66

      Despre Dumnezeu–Cauza Prima       69

      Despre puritatea inimii       71

      Despre oamenii orbi si despre cunoasterea elefantului        73

      Despre alegoria de mai sus        74

      Despre cei care nu iau aminte        75

      Despre pasii urcusului       75

      Despre protectia si paza Domnului        77

      Parabola celor care dau milostenii        78

      Despre cauza intretinerii noastre       79

      Despre calauzirea corecta        81

      Despre predarea sinei       82

      Despre maretia Sa        84

      Despre ravna serioasa        87

      Despre calatorul pe cale        88

      Despre a fi tacut        90

      Parabola celor care nu iau aminte       91

      Parabola ochiului sasiului        92

      Din nou despre parabola celor care nu iau aminte       95

      Lauda Atotputerniciei Sale        96

      Despre proverbe si avertizari       97

      Despre nevoia de Dumnezeu        99

      Despre injosirea de sine si umilinta        100

      Despre dreptatea printului si protectia supusilor sai        103

      Despre sarbatorirea laudei Domnului        104

      Despre discipolul pios si Marele Invatator        105

      Cu privire la casa inselaciunii        107

      Despre recunostinta       110

      Despre mania si blandetea Sa        111

      Despre atotstiinta Sa si despre cunoasterea pe care El o are in privinta mintilor oamenilor        115

      Despre binefacerile lui Dumnezeu. Cu adevarat El da cele trebuincioase       117

      O poveste (I)        119

      O poveste (II)        120

      Despre dorinta de Dumnezeu        120

      Despre dragoste si insingurare        121

      Despre renuntare si ravna aprinsa        124

      Despre urmarea caii lumii celeilalte        125

      Despre omul invatat si despre cel nebun        129

      O poveste (III)       129

      Despre increderea in Dumenzeu        131

      Despre increderea in Dumnezeu aratata de o batrana        131

      [Despre Kalima]       133

      Despre interpretarea visului        134

      Despre visele cu oameni si vesminte        137

      Despre visele cu mestesugari        138

      Despre visele cu dobitoace        138

      Despre visele cu animale salbatice        139

      Despre visele cu lumini si stele       139

      Despre incompatibilitatea celor doua salasuri       140

      Parabola scolarilor        144

      Despre stradania pe calea lui Dumnezeu        145

      Despre milostenie si daruri        146

      Povestea lui Qais Ibn`Asim        146

      Despre prietenia stransa si despre atasament        148

      Cel care este indiferent fata de lume capata o „zestre de la Domnul care e mai buna si dureaza o vecie”        151

      Despre ascetismul ascetului        151

      Despre iubirea fata de lume si felul oamenilor din ea       152

      Despre cuvantarile catre Dumnezeu, despre injosire de sine si umilinta        155

      Despre participarea inimii la rugaciune        158

      Despre nereusita in rugaciune        161

      Despre preamarire si lauda        164

      Despre saracie si nedumerire        164

      Despre a fi fericit in domnul si a fi plin de umilinta in fata lui        165

      Despre bunatatea si rasplata Sa        168

      Despre intoarcerea la Dumnezeu       170

      Cel care se increde in supunerea sa sufera o rana vazuta       171

      Despre devotiunea fata de Dumnezeu       172

      Despre mila Sa        173

      Despre Cel care da hrana si apa        174

      Despre multime. Acestia sunt ca vitele – ba chiar cu mult mai rau        175

      Despre dorinta de Dumnezeu        176

      Despre porunca si hotararea Sa si despre puterea Lui creatoare        178

      Despre pomenirea cuvintelor Domnului Atotcunoscator        182

      Despre slava Coranului        183

      Despre recitarea secretului Coranului       185

      Recitarea miracolului savarsit de Coran       188

      Despre calauzirea Coranului        189

      Despre maretia Coranului.       190

      Despre acuzatiile aduse de Cuvantul lui Dumnezeu        192

      Despre dulceata Coranului        193

      Despre ascultarea Coranului       195

      Comparatie intre creatia lui Adam si cea a lui Iisus, fiul Mariei (Pacea sa fie cu amandoi!)       197

      Pomenirea profetilor este mai buna decat vorba nebunilor        199