Carbon modificat
- Cod: 9786068673820
- Nr. pagini: 592
Provincie - 18 Lei (Curier Rapid)
Ridicare din Magazin (Bucuresti) -> Locatie
Detalii aici...
Cand vor intreba cum am murit, spune-le: la fel de furios.
Prin stocarea spiritului intr-o memorie corticala care poate fi inserata in alt corp, moartea devine un detaliu. Ucis in mod violent pe campul de lupta, fostul agent special Takeshi Kovacs este reintrupat cu ajutorul magnatului Bancroft, pentru a rezolva misterul mortii acestuia. In aparenta, o sinucidere. Dar cand viata se afla la doar o reactualizare distanta, sa-ti pui capat zilelor poate parea absurd.
Un demon electronic, un spirit malign ce traia sub forma de carbon modificat si aparea doar ca sa distruga si sa ucida.
,,Captivant si extrem de interesant. Stilul lui Richard Morgan este intens, iar teserea intrigii ingenioasa." The Philadelphia Inquirer
,,Un mixt intre literatura science-fiction autentica si povestea clasica a detectivului privat din literatura noir." Orlando Sentinel
,,Carbon modificat este ca o rampa de lansare pentru cariera lui Richard K. Morgan, care lumineaza peisajul precum o racheta Saturn V." sfreviews.net
,,Un debut remarcabil prin fuziunea perfecta dintre cyberpunkul agresiv si genul detectiv hard-boiled." London Times
,,Un hibrid SF/crime incitant, cu intriga complexa (dar intotdeauna plauzibila), cu atmosfera noir intensa si suficient de dinamic pentru a-l multumi pana si pe cel mai impatimit fan de thrillere." SF Site
,,O creatie literara uimitoare... O idee SF extraordinara... Carbon modificat porneste lent, dar nu intarzie sa accelereze. Intrigant si ingenios deopotriva, romanul tine in suspans pana la ultima pagina." Peter Hamilton
,,O aventura captivanta si plina de rafinament. Carbon modificat este un roman castigator gratie calitatii prozei lui Morgan." SFX Magazine
,,O realizare de geniu a literaturii science-fiction noir." New York Times Book Review
Prolog:
Cu doua ore inainte de ivirea zorilor stateam in bucataria
cu peretii coscoviti si fumam una dintre tigarile lui Sarah,
ascultand furtuna de afara si asteptand. Millsport se dusese
de mult la culcare, dar, departe, curentii oceanului inca se
mai loveau de bancurile de nisip, iar vuietul ajungea pana
la tarm si dadea tarcoale strazilor pustii. Dinspre valurile
involburate plutea o ceata usoara ce se lasa peste oras ca
niste cearsafuri de muselina, aburind geamurile bucatariei.
Cu simturile ascutite am inventariat pentru a cincizecea
oara in noaptea aceea arsenalul de pe masa de lemn plina
de scrijelituri. Pistolul cu fragmentatie al lui Sarah, marca
Heckler & Koch parea ca-mi face cu ochiul in lumina difuza,
iar tocul deschis era gata sa primeasca incarcatorul. Era arma
ideala pentru asasini, mica si total silentioasa. Incarcatoarele
erau langa ea. Sarah le infasurase intr-o banda izolatoare ca
sa faca diferenta intre munitie: cele verzi, pentru a adormi
victima, cele negre, pentru a-i inocula venin de paianjen.
Cele mai multe incarcatoare erau infasurate in negru. Cu
o noapte in urma, Sarah folosise o multime de incarcatoare
verzi contra paznicilor de la Gemini Biosys.
Partea mea de arsenal era mai putin subtila. Pistolul
Smith & Wesson, argintiu, masiv, si patru grenade halucinogene,
ultimele pe care le mai aveam. Dunga subtire, stacojie,
din jurul fiecareia lucea intermitent, de parca voia sa se desprinda
de invelisul din metal si sa pluteasca pana la micile
rotocoale de fum ce se inaltau din tigara mea. Deformari si
8 / RICHARD MORGAN
modificari ale perceptiei lucrurilor, efectul secundar al tetrametului
pe care il luasem dupa-amiaza, pe chei. De obicei
nu fumez cand sunt cu mintea limpede, dar nu stiu de ce
tetrametul ma face sa pun mana pe tigara.
In ciuda vijeliei de afara, le-am auzit. Elicele sfartecau
noaptea, grabit, sacadat.
Am stins tigara, nu foarte impresionat de propria persoana,
si m-am indreptat spre dormitor. Sarah dormea, un
ansamblu de sinusoide de joasa frecventa sub cearsaf. Parul
bogat, negru ca pana corbului, ii acoperea fata, iar o mana
cu degete lungi ii atarna peste marginea patului. In timp ce
o priveam, noaptea se lumina brusc. Unul dintre paznicii
orbitali ai Lumii lui Harlan isi exersa tirul asupra oceanului.
Tunetul se rostogoli din cerul zdruncinat si zangani
geamurile. Femeia din pat se misca si isi dadu parul de pe
ochi. Privirea ei limpede, stralucitoare, ma gasi si se opri
asupra mea.
-- La ce te uiti?
O voce ragusita de somn.
Am schitat un zambet.
-- Hai, nu mai ranji. Spune-mi la ce te uiti.
-- Ma uit si-atat. Trebuie sa mergem.
Sarah ciuli urechile si auzi elicopterul. Somnul ii disparu
de pe fata si se ridica in capul oaselor.
-- Unde sunt sculele?
Asa le spuneam noi, agentii speciali. Am zambit, cum
zambesti atunci cand vezi un vechi amic, si am aratat spre
lada din coltul camerei.
-- Da-mi pistolul.
-- Inteles, sa traiti! Negru sau verde?
-- Negru. Am incredere in amaratii astia cat intr-un prezervativ
din hartie igienica.
M-am intors in bucatarie si i-am incarcat pistolul, m-am
uitat si la al meu, dar l-am lasat acolo. In cealalta mana am
Carbon modificat / 9
luat, totusi, o grenada halucinogena. M-am oprit in pragul
dormitorului si am cantarit armele in maini ca si cum voiam
sa-mi dau seama care era mai grea.
-- Ceva care sa mearga cu pseudofalusul?
Sarah se uita pe sub coama de par negru, care cadea ca
o secera pe fruntea ei inalta. Tocmai isi tragea o pereche de
ciorapi lungi din lana peste coapsele de un alb imbietor.
-- Al tau are teava cea mai lunga, Tak.
-- Lungimea nu...
Am auzit amandoi in acelasi timp. Un clic dublu, metalic,
dinspre coridor. Privirile ni se intalnira si, pret de o clipa,
in ochii ei mi-am vazut propria spaima. Apoi i-am aruncat
pistolul incarcat. Sarah intinse bratul si-l prinse din zbor,
in vreme ce peretele se prabusea cu un zgomot asurzitor.
Explozia ma azvarli intr-un colt si de acolo pe podea.
Probabil ne localizasera cu senzorii termici si apoi minasera
tot peretele. Ca sa mearga la sigur de data asta. Primul
care patrunse prin gaura din perete era un soldat indesat,
imbracat ca pentru un atac chimic, cu masca pe fata si cu un
Kalasnikov cu teava scurta in mainile acoperite de manusi.
De pe podea, simtind cum imi tiuie urechile, am aruncat
spre el grenada halucinogena. Fara sa scot cuiul. Oricum ar
fi fost inofensiva in fata unei masti de gaze, dar soldatul nu
avu timp sa vada despre ce era vorba in timp ce grenada
se rostogolea spre el. O para cu patul Kalasnikovului si se
dadu inapoi. In spatele mastii, ochii i se marisera de groaza.
Grenada!
Sarah era pe podea, langa pat, cu mainile la urechi, neatinsa
de explozia peretelui. Imi auzi strigatul si, in cele cateva
secunde pe care le castigasem cu grenada, se dezmetici,
intinse bratul si trase. Dincolo de perete vedeam mai multe
siluete, ghemuite, asteptand ca grenada sa-si faca efectul.
Am auzit bazaitul de tantar al celor trei gloante monomoleculare
care patrunsera, nevazute, in comandantul trupei de
10 / RICHARD MORGAN
asalt, prin costum si apoi prin carne. Comandantul scoase
un icnet ca si cum se chinuia sa ridice ceva foarte greu, in
vreme ce veninul de paianjen patrundea in sistemul lui nervos.
Am ranjit si am dat sa ma scol de pe podea.
Sarah tocmai isi indrepta pistolul spre cei de dincolo de
perete cand un al doilea soldat aparu brusc in pragul bucatariei
si o izbi cu pusca de asalt.
Din genunchi si mult prea lamurit am vazut-o cum
moare. Atat de lent, ca un film rulat cu incetinitorul. Soldatul
lasa teava mai jos si isi lipi Kalasnikovul de piept, ca
sa-i atenueze reculul la foc continuu pentru care arma era
atat de cunoscuta. Mai intai trase in pat, prefacandu-l intr-o
mare de fulgi si bucati de saltea, paturi si cearsafuri, apoi in
Sarah, care incerca sa se fereasca. Am vazut cum gloantele ii
sfarteca piciorul mai jos de genunchi, apoi corpul, bucati de
tesut, insangerate, smulse din pielea ei alba... am vazut-o
cum se prabuseste prin cortina de foc.
Am sarit in picioare cand pusca de asalt sovai si, in
cele din urma, inceta sa mai traga. Sarah se rostogolise pe
burta, de parca voia sa ascunda pagubele pe care gloantele
i le pricinuisera corpului ei, dar eu oricum vedeam totul
ca prin ceata, o ceata rosie. Am tasnit din coltul meu fara
sa-mi fi dat seama ce voiam sa fac. Soldatul nu mai avu
timp sa-si indrepte Kalasnikovul spre mine. L-am pocnit
direct in burta, i-am blocat arma si i-am facut vant inapoi
Carbon modificat / 11
intarata, asa ca l-am mai izbit o data. Urechile imi vuiau, ca
furtuna de afara, si undeva imi auzeam vocea cum striga
tot felul de mascari. Cand sa-l izbesc pentru a patra sau a
cincea oara, am simtit o lovitura intre omoplati si, ca prin
farmec, din piciorul mesei din fata mea tasnira mai multe
aschii. Doua dintre ele mi se infipsera in fata.
Brusc, fara sa stiu de ce, furia ma parasi. Am lasat jos
capul soldatului, aproape cu blandete si, ridicand nesigur
o mana spre obrazul care ma ustura din cauza aschiilor,
mi-am dat seama ca fusesem impuscat si ca glontul imi strapunsese
pieptul, trecand apoi prin piciorul mesei. Am privit
in jos, consternat, si am vazut o pata de un rosu-intunecat ce
se latea pe camasa. Nu mai aveam nicio indoiala. O gaura
de marimea unei mingi de golf.
Imediat veni si durerea. De parca cineva imi trecea rapid
o rascheta din fibre de otel prin cavitatea toracica. Aproape
contemplativ, am intins mana, am gasit gaura si am astupat-o
cu doua degete. Buricele degetelor zgandarira osul rupt din
rana si dadura peste ceva moale, care pulsa. Glontul trecuse
pe langa inima. Am gemut si am incercat sa ma ridic,
dar geamatul se transforma in tuse si gura mi se umplu de
sange.
-- Nicio miscare, nenorocitule!
Strigatul, mult distorsionat de soc, tasnise din gatul unui
tanar. M-am garbovit de durere si am privit peste umar. In
spatele meu, in pragul usii, un tanar in uniforma de politist
tinea cu ambele maini pistolul cu care tocmai ma impuscase.
Se vedea ca tremura. Am tusit din nou si m-am intors spre
masa.
Pistolul meu Smith & Wesson era la nivelul ochilor. Lucea,
argintiu, exact in locul in care il lasasem cu mai putin de doua
minute in urma. Poate ca tocmai acele cateva clipe, care trecusera
de cand Sarah inca mai era in viata si totul era bine,
imi dadura putere. Cu mai putin de doua minute in urma as
12 / RICHARD MORGAN
fi insfacat arma, m-as fi gandit cum s-o folosesc, de ce nu si
acum? Am scrasnit din dinti, am apasat si mai tare rana cu
degetele si m-am ridicat, clatinandu-ma, pe picioare. Sangele
cald imi umplu din nou gura. M-am sprijinit de marginea
mesei cu mana cealalta si m-am uitat din nou spre politist.
Simteam cum buzele mi se retrag de pe dintii inclestati in
ceva care aducea mai degraba a ranjet decat a grimasa.
-- Kovacs, nu ma sili sa trag din nou.
M-am chinuit sa mai fac un pas spre masa si m-am lasat
pe ea cu coapsele, horcaind, cu sangele dand pe dinafara.
Pistolul lucea ademenitor pe lemnul scrijelit. Afara, fulgerul
trimis asupra oceanului de unul dintre paznicii orbitali
umplu bucataria cu nuante de albastru. Auzeam cum ma
cheama furtuna.
-- Am spus sa nu...
Am inchis ochii si am apucat pistolul de pe masa.